Vitamina B12, numită și cobalamină, este o vitamină absorbită în ultima porțiune a intestinului subțire cu ajutorul unei proteine gastrice și este necesară pentru maturarea hematiilor și pentru întreținerea fibrelor nervoase. Nivelul sanguin reflectă rezultatul combinat al aportului alimentar, al absorbției gastrice și intestinale și al rezervelor hepatice considerabile ale organismului. Se măsoară mai ales atunci când trebuie investigată o anemie cu hematii mari sau amorțeli și furnicături fără explicație.
Încă nu există rezultate pentru acest marker.
Valorile scăzute urmează cel mai adesea unei alimentații lipsite de produse animale sau unei absorbții deficitare — gastrită atrofică, pierderea autoimună a factorului intrinsec, boala celiacă sau boala Crohn, intervenții chirurgicale pe stomac ori pe ileon și utilizarea îndelungată a medicamentelor care reduc aciditatea gastrică sau a metforminului. Valorile crescute pun rareori problema unui deficit și reflectă cel mai adesea suplimente sau injecții; în absența acestora, valorile mari pot însoți bolile hepatice sau afecțiunile hematologice. Deoarece rezervele se golesc lent, simptomele pot apărea cu mult înainte ca nivelul să scadă, iar un rezultat aflat aproape de limita inferioară poate fi neconcludent. O singură valoare în afara intervalului este un motiv pentru repetarea analizei și pentru discuția cu un medic.
Suplimentarea recentă, o injecție sau un complex de vitamine B luat cu puțin timp înainte de recoltare cresc nivelul măsurat timp de zile până la săptămâni și pot masca o absorbție deficitară; sarcina și contraceptivele orale tind să îl scadă. Rezultatele la limită se lămuresc prin homocisteină și prin acid metilmalonic, ambele crescând atunci când B12 celular este cu adevărat insuficient. Folatul se citește alături de aceasta deoarece cele două deficite produc aceeași anemie cu hematii mari, iar folatul singur poate corecta tabloul sanguin în timp ce leziunile nervoase continuă.
Intervalele de referință sunt valori generale pentru adulți și depind de laborator, testul folosit, vârstă și sex. Sunt orientative, nu un diagnostic — discutați rezultatele cu medicul dumneavoastră.