Glucoza din sânge este combustibilul imediat utilizabil al organismului, menținut într-un interval îngust mai ales de insulină și glucagon. Măsurarea à jeun arată cât de bine funcționează această reglare atunci când nu a sosit niciun aliment timp de câteva ore, astfel încât reflectă metabolismul glucidic și funcția pancreatică. Este o imagine a unui singur moment, nu a săptămânilor trecute.
Încă nu există rezultate pentru acest marker.
O valoare crescută à jeun indică cel mai adesea o reglare deficitară a glucozei sau diabet, dar crește și în bolile acute, în stres, în tratamentul cu steroizi și în bolile pancreatice. Valorile scăzute sunt mai rare și se întâlnesc în postul prelungit, la consumul de alcool, cu unele medicamente și, rar, în tumorile producătoare de insulină. Diagnosticul se bazează pe măsurători repetate și pe investigații suplimentare stabilite de un medic, niciodată pe o singură cifră.
Rezultatul depinde de intervalul real de post, de somn, de stresul acut și de efortul fizic recent și scade într-o eprubetă care stă prea mult înainte de analiză, dacă nu se folosește un inhibitor al glicolizei; câteva medicamente frecvente, printre care diureticele tiazidice și beta-blocantele, îl modifică ușor. Se interpretează împreună cu HbA1c, care face media ultimelor câteva luni, și cu insulina à jeun, peptida C și indicele HOMA-IR atunci când întrebarea este rezistența la insulină.
Intervalele de referință sunt valori generale pentru adulți și depind de laborator, testul folosit, vârstă și sex. Sunt orientative, nu un diagnostic — discutați rezultatele cu medicul dumneavoastră.