Bilirubina directă este fracțiunea pe care ficatul a conjugat-o deja cu acid glucuronic și a pregătit-o pentru excreția în bilă, măsurată ca porțiunea care reacționează fără adăugarea unui accelerator. Deoarece conjugarea are loc în interiorul celulei hepatice, iar excreția se face prin căile biliare, această fracțiune informează despre porțiunea căii care vine după captare. Scăderea ei din valoarea totală dă fracțiunea neconjugată, iar raportul dintre ele poartă cea mai mare parte a greutății interpretative.
Încă nu există rezultate pentru acest marker.
O fracțiune directă crescută indică cel mai adesea o excreție afectată: obstrucție oriunde de-a lungul căilor biliare, colestază în interiorul ficatului sau boală hepatocelulară suficient de severă încât să perturbe secreția biliară. Când valoarea totală este crescută, dar fracțiunea directă nu, atenția se mută în schimb către distrugerea hematiilor sau către variantele ereditare de conjugare. Valorile scăzute nu sunt semnificative și nu se interpretează separat. Orice rezultat crescut este urmat de repetarea analizei și de evaluarea unui medic, nu este citit ca diagnostic.
Valoarea este măsurată direct, nu calculată din valoarea totală, însă probele hemolizate sau expuse la lumină o fac nesigură; metodele de dozare diferă suficient încât rezultatele din laboratoare diferite nu sunt întotdeauna interschimbabile. Se citește împreună cu bilirubina totală, din care se calculează fracțiunea neconjugată, și cu fosfataza alcalină și GGT, care marchează colestaza, în timp ce ALT și AST indică lezarea hepatocitelor.
Intervalele de referință sunt valori generale pentru adulți și depind de laborator, testul folosit, vârstă și sex. Sunt orientative, nu un diagnostic — discutați rezultatele cu medicul dumneavoastră.